Mi-e dor de mine uneori. Ultima oară mi-a fost atât de dor de mine încât mi-am şters oglinda de praf şi am reaşezat-o la locul ei de cinste. În oglinda mea nu mă văd cum mă văd ceilalţi, ci mă văd aşa cum sunt de fapt, mă văd fericită, mă văd iubind, mă văd luptând cu scopuri mari în viaţă. Eram de nerecunoscut înainte şi treceam pe lângă mine fără să mă salut, mă chemam numai pentru a mă goni iarăşi…
Oglinda mea era crăpată când am găsit-o. Am plâns atât de mult deasupra ei încât lacrimile mele de argint au vindecat-o. Apoi i-am şters cu mişcări circulare urmele de praf, i-am zâmbit şi mi-a zâmbit înapoi. M-am regăsit.
